Paparudele reprezinta un obicei prin care se invoca ploaia aducatoare de belsug. Asemenea Caloianului, obiceiul paparudelor cuprinde mai multe secvente ceremoniale.
Alaiul paparudei este alcatuit din fetite si fete nemaritate, iar una dintre ele joaca rolul unei zeitati vegetale, impodobite cu flori si frunze. Fetele colinda ulitele satului dansand si intonand incantatii de tipul:
„Paparuda, ruda,
Vino de ne uda,
Ca sa-nceapa ploaie,
Sa curga siroaie
Cu galeata, leata,
Peste toata zloata:
Unde da cu maiul
Sa creasca malaiul,
Unde da cu sapa
Sa curga ca apa.”
In timpul jocului sau dupa terminarea lui este obligatorie udarea cu apa a paparudei ori a intregului alai. Pentru dansul lor, fetele sunt rasplatite cu daruri rituale ce semnifica abundenta si belsugul: oua, malai, grau, cas, lapte, colaci, fructe, bani etc.
Obiceiul include si un ritual funerar de inmormantare. Persoana care poarta masca vegetala o dezbraca si o arunca pe apa, simbolizand astfel moartea personajului. „Inmormantarea” este urmata de un ospat, impartirea unor daruri si scalda rituala a performatorilor.
Daca la inceputurile sale, obiceiul era practicat in a treia zi sau a treia duminica dupa Paste, ulterior a inceput sa fie practicat de cate ori era seceta.