Samca este un personaj al legendelor romanesti, un spirit necurat, foarte urat si fioros: o femeie in pielea goala, cu parul despletit, pana la calcaie, cu sanii lungi pana la pamant, cu ochii mici si stralucitori ca stelele, cu mainile de fier, cu unghiile lungi si ascutite ca andrelele sau incarligate ca secerile si cu limba de foc.
Acest demon, din a carui gura foarte mare, urata si stramba iese intotdeauna foc, se arata pe la sfarsitul lunii, in apropiere de luna plina, copiilor mai mici de patru ani, pe care asa de tare ii inspaimanta ca se imbolnavesc pe loc. Acest demon se mai arata si femeilor care zac pe patul nasterii, pe care le framanta si le sperie, incat acestea mor pe loc sau raman schilodite si neputincioase toata viata.
Formele pe care Samca le ia sunt felurite: in chip de porc foarte mare si fioros, in chip de caine cu dintii ranjiti, in chip de pisica fara par cu ochii infocati si holbati, in chip de cioara mare cu ochii de sange si in chip de paianjen mare si negru. Boala de care sunt atinsi copiii dupa ce li se arata Samca poarta numele de rautatea copiilor.
Samca are 19 nume: Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana, Prava si Samca. Pentru a se apara de Samca, oamenii trebuie sa ii scrie toate cele 19 nume pe un perete al casei sau trebuie sa convinga pe altcineva sa scrie un descantec, pe care sa-l poarte asupra lor. Acest descantec o va face pe Samca sa se duca in schimb la cel care l-a scris, dar, daca acesta este un om batran, care si-a trait viata, Samca nu ii va face rau, ci doar il va face sa scrasneasca din dinti in somn.
Sursa foto: www.whatafy.com