Baba Dochia (sau Baba Odochia) simbolizeaza unul dintre cele mai importante mituri romanesti. Exista multe variante ale acestui mit, al carui nume pare a proveni din calendarul bizantin.
In ceea ce priveste Stanca Dochiei, ea este, poate, locul cel mai invaluit in mister. Despre aceasta stanca unii spun ca ar fi pietrificarea unei batrane ciobanite, care, invesmantata cu noua cojoace, a pornit, impreuna cu oile si caprele sale, spre varful muntelui, desi vremea nu-i ingaduia.
Si, cum mergea ea, a inceput sa ploua si sa ninga. Si, fiindca cojocul de deasupra se uda mereu si se ingreuna, obosind-o la drum, batrana ciobanita a lepadat, unul cate unul, opt din cele noua cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a inghetat-o impreuna cu oile si caprele sale.
Moartea Dochiei in ziua de 9 martie se considera hotar intre anotimpul friguros si cel calduros. Pe de alta parte, exista credinta ca starea vremii din ziua respectiva reda, de fapt, caracterul, sufletul sau personalitatea celui care a ales-o drept baba. In unele zone ale tarii se crede ca baba aleasa de catre un flacau ii putea dezvalui acestuia felul in care ii va fi aleasa: urata, frumoasa, bogata, saraca, fertila sau stearpa, rea sau binevoitoare, acra ori vesela.