Podul Minciunilor, un loc al legendelor

Podul Minciunilor este un pod metalic din orasul Sibiu, construit in anul 1859 deasupra strazii Ocnei care facea legatura intre Orasul de jos si Orasul de sus. Totodata, este cel mai vechi pod din fonta aflat in serviciu pe teritoriul actual al Romaniei.

Pasarela pietonala ce leaga Piața Mica de Piața Huet este denumita popular „podul minciunilor” sau „podul mincinosilor”. Deoarece podul nu era construit pe piloni, el a fost denumit in germana Liegenbrucke, ceea ce insemna in traducere „podul culcat”. Aceasta denumire este aproape omofona cu Lugenbrucke, motiv pentru care unii localnici au inceput sa-l numeasca „podul minciunilor” si asa au aparut legendele care-i justifica denumirea.

Cu privire la aceasta denumire circula patru legende:

Cea mai cunoscuta legenda este ca podul are urechi si o putere greu de imaginat astfel ca, la fiecare minciuna auzita, el incepe sa geama din toate incheieturile si se prabuseste, aducand mincinosul cu picioarele pe pamant.

Dupa o alta legenda, in Piața Mica din Sibiu se țineau mai multe targuri, iar dupa ce ajungeau acasa, unii cumparatori isi dadeau seama ca au fost pacaliți. Ei se intorceau in piața si ii luau de piept pe negustorii mincinosi si, in hohotele de ras ale mulțimii, ii aruncau de pe pod. Astfel, cand poposeau din nou la Sibiu, negustorii se temeau sa ii mai insele pe localnici.

O legenda spune ca pe acest pod obisnuiau sa se plimbe cuplurile de indragostiți. Tinerii isi jurau acolo iubire vesnica, iar fetele afirmau ca sunt fecioare. Insa, dupa noaptea nunții, se descoperea ca unele fete erau mincinoase. Acestea erau tarate pe pod, fiind aruncate peste balustrada.

In Sibiu locuiau mulți cadeți care studiau la Academia Militara. Acestia isi dadeau intalnire pe pod cu tinerele domnisoare localnice, le promiteau multe si apoi erau lasate sa-si astepte in zadar barbații care uitau de ele si de juramintele de amor.

Podul metalic (Podul Minciunilor) din Sibiu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu in anul 2004.

Sursa foto: www.turistintransilvania.com

Lasa un comentariu...

*