In mitologia romaneasca, moroiul este sufletul unui prunc care moare inainte de a fi botezat, dar mai ales al aceluia care este facut de o fata mare, ucis sau ingropat de viu.
Aceste suflete devin moroi abia la sapte ani impliniti.
Se crede ca moroii plang noaptea si isi cer botezul.
In alte zone, exista credinta ca moroiul iese noaptea din mormant in chip de fantoma pentru a pricinui rele celor vii.
Dincolo de Carpati, in majoritatea zonelor etnografice ardelene, prin moroi se inteleg exclusiv vrajitorii (vrajitoarele) care fura laptele si mana vacilor, intr-un exemplu unic de vampirism indreptat impotriva belsugului alimentar adus de animalele domestice.
In schimb, in Oltenia si in Teleorman, moroii sunt absolut identici cu strigoii, oamenii fiind convinsi ca daca mortul a fost in viata sa un om cu inima rea, a dusmanit pe rudele sale si s-a purtat aspru si fara mila cu ai lui, atunci – inevitabil – se face moroi.
Credinta in acesti moroi e asa de inradacinata in popor, incat sunt extrem de numeroase descantecele ce se rostesc pentru alungarea lor.
Sursa foto: www.clipartheaven.com