Doina este o creatie lirica vocala sau instrumentala, specifica poporului roman, in care interpretul isi exprima in mod direct sentimentele de dor, jale, instrainare, revolta, tristete, iubire, ura impotriva asupritorilor, regret etc.
Cuvintele „dor” si „jale” nu se intalnesc atat de des in folclorul altor culturi/popoare, insa exista un corespondent in fiecare limba.
Caracteristici:
- are caracter anonim (nu are un autor cunoscut);
- are caracter oral (s-a transmis din generatie in generatie prin viu grai);
- are caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi);
- are caracter sincretic (se imbina muzica, poezia si dansul).
In functie de sentimentele exprimate, doinele pot fi:
- de dor
- de jale
- de dragoste
- de instrainare
- haiducesti
- pastoresti
- de catanie
Tehnicile specifice doinei sunt: vocativele, repetitiile, verbele la imperativ, exclamatiile si interogatiile.
Procedeele artistice specifice sunt: invocatiile retorice, personificarile, paralelismele, epitetele, comparatiile si inversiunile.
Doina este unul dintre genurile lirice ample ale creatiei folclorice romanesti. Se canta solo, oricand, in intimitate, pentru a exprima un sentiment personal si s-a dezvoltat in perioada de intens pastorit.
Sursa foto: www.article.wn.com