Ielele sunt fapturi feminine supranaturale din mitologia romaneasca, foarte raspandite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza inconsecventei folclorului.
Forma mitologica preferata este a unor fecioare zanatice, cu mare forta de seductie si cu puteri magice, cumuland atributele Nimfelor, Naiadelor, Driadelor si Sirenelor. Se sugereaza ca ar fi posibil ca in trecut sa fi fost preotesele unei zeitati dacice.
Exista credinta ca Ielele ar aparea mai ales noaptea, la lumina lunii, in hore, in locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de rauri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh), dansand goale, mai rar cu vestmant de zale, sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare; fostul lor ring de dans ramane ars ca de foc.
Ielele locuiesc in cete, in aer, pe stanci singuratice sau in munti, prin paduri sau anumiti copaci ca paltinul si nucul (preferati si pentru horele lor), rareori la raspantii.
Dupa caracteristicile globale mai frecvente, Ielele sunt nemuritoare, frumoase, acorporale, voluptoase si seducatoare, excelente dansatoare si cantarete corale; isi poarta despletit parul lung si se imbraca in vesminte vaporoase de matase ori in, de obicei translucide sau chiar stravezii; invizibile ziua, pot fi vazute noaptea, cu mari riscuri pentru observator; desi adesea cu aripi, pot zbura si prin levitatie, cu viteze teribile (intr-o noapte, noua mari si noua tari), dar alteori calatoresc in trasura cu cai de foc.
Nu se poate stabili totusi o tipologie ferma, ea fiind variabila de la o zona folclorica la alta.
Sursa foto: www.jasmina-niko.blogspot.com